+IOAN CASIAN: PASTORALĂ LA PRAZNICUL NAȘTERII DOMNULUI, 2021
PASTORALĂ
LA PRAZNICUL NAȘTERII DOMNULUI, 2021
† IOAN CASIAN
din mila lui Dumnezeu
Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Canadei
Iubitului cler și dreptslăvitorilor creștini,
pace și bucurie de la Hristos Domnul,
iar de la noi, arhierească binecuvântare!
“Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său,
născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere,
ca să dobândim înfierea.” (Galateni 4, 4-5)
Preacucernici Părinți,
Iubiți credincioși și credincioase,
Iată-ne ajunși la marea sărbătoare a Nașterii Domnului Iisus Hristos în ieslea Betleemului așa cum spune profeția: “Şi tu, Betleeme Efrata, deşi ești mic între miile lui Iuda, din tine va ieși Stăpânitor peste Israel, iar obârșia Lui este dintru început, din zilele veșniciei” (Miheia 5, 1). Făgăduința venirii Răscumpărătorului neamului omenesc pe care poporul ales o așteptase timp îndelungat, se împlinește. Așteptarea răbdătoare prin credință își vede, în sfârșit, rodul. Harul vederii lui Dumnezeu în trup, ia locul vedeniilor și semnelor din perioada Vechiului Testament.
De ce este atât de importantă sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos?
Răspunsul îl găsim în icosul sărbătorii: “Betleemul a deschis Edenul, veniți să vedem; aflat-am desfătarea tainică înăuntrul peșterii; veniți să privim cele din rai. Acolo S-a arătat rădăcina cea neudată, odrăslind iertarea; acolo s-a aflat fântână nesăpată din care David mai înainte a dorit să bea; acolo Fecioara născând Pruncul, a potolit îndată setea lui Adam și a lui David. Pentru aceasta la Betleem să mergem, unde S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.”
Nașterea Domnului Iisus Hristos este evenimentul care este așază temelia căii noastre către rai, către împărăția cerurilor. Hristos este noul Adam a cărui umanitate restaurată și transfigurată este plină de harurile dumnezeiești ale Duhului Sfânt. Hristos, ca Adam cel nou, reînnoiește firea noastră umană după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Adam cel dintâi și Eva, prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu, la sugestia diavolului, cad în păcat, îndepărtându-se de Dumnezeu. Betleemul este evenimentul în care primim iertarea. Este momentul în care neascultarea vechiului Adam este desființată și medicamentulvindecării noastre ne este dăruit în Hristos. Fecioara Maria biruie neputința firii omenești prin ascultarea desăvârșită și împlinirea voii lui Dumnezeu când rostește cuvintele “Iată roaba Domnului! Fie mie după cuvânt tău!” (Luca 1, 38).
Peștera Betleemului este fântâna harului și binecuvântării lui Dumnezeu din care izvorăște apa cea vie, care este lucrarea dumnezeiască a răscumpărării și restaurării noastre. Betleemul este momentul în care Dumnezeu intră în creația Sa pentru a o uni cu Sine și pentru a reface legătura intimă între lucrarea omului și puterea harului dumnezeiesc în vederea curățirii de patimi și păcat. Este momentul în care setea ființială, ontologică, neostoită după comuniunea deplină cu Dumnezeu izvorâtă din îndepărtarea omului de El prin neascultare, este potolită de unirea Fiului lui Dumnezeu cu firea umană în întrupare. Betleemul este momentul în care contemplăm în mijlocul nostru prezența veșniciei născută în chip de negrăit în timp. În evenimentul din Betleem întrezărim premisele mântuirii noastre. În Pruncul Iisus născut în ieslea Betleemului, vedem deja prezent, prin pocăință, raiul și împărăția cerurilor, după cuvintele Sf. Prooroc Ioan Botezătorul: “Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor” (Matei 3, 2).
De ce doar Fiul lui Dumnezeu putea împlini aceasta lucrare?
“Pricina aceasta (a întrupării – n.n.) – spune Sf. Atanasie cel Mare – a fost că nu era cu putință altuia să prefacă stricăciosul în nestricăcios decât numai Mântuitorul, Care a făcut și la început toate din cele ce sunt. De asemenea, nu era cu putință altuia să rezidească în om existența după chipul lui Dumnezeu decât chipul Tatălui. Și nu era cu putință altuia să facă, prin înviere, pe muritor nemuritor, decât Celui ce era Viața, adică Domnul nostru Iisus Hristos. Și nu putea învăța despre Tatăl și nu va surpa credința în idoli decât Cârmuitorul care a orânduit toate și e singur Fiul Unul-Născut și adevărat al Tatălui.”[1]
Ce însemna deci, după Sf. Atanasie cel Mare, inversarea acestei tendințe a omului de la stricăciune la nestricăciune? Mai întâi, omul avea nevoie să fie rezidit după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, așa cum se întâmplase în rai. Căderea în păcat afectase așa de mult firea omului și creșterea lui duhovnicească, încât singur el nu mai putea inversa tendința spre stricăciune și stăpânirea patimilor care pătrunseseră în el și alteraseră viața lui. Prin neascultare, frica intră în om iar el începe să se ascundă de la fața lui Dumnezeu.[2] Prin păcat, omul se îndepărtează de Dumnezeu și pierde contemplarea imediată și directă a lui Dumnezeu. Prin păcat, moartea devine o realitate cotidiană a vieții omului. Moartea era finalul unei vieți petrecute în muncă nevoitoare și trudă.
Pentru a putea vindeca și îndrepta toate acestea, era nevoie de cineva care, neavând în sine toate aceste slăbiciuni și urmări ale păcatului, să și le împroprieze, să le vindece, să le transfigureze și să-l aducă pe om la firescul gândit de Dumnezeu din veșnicie. Această lucrare o putea împlini doar Dumnezeu Însuși prin Fiul Său. Dacă Dumnezeu a creat lumea și omul prin Fiul Său, era firesc ca și restaurarea lor să se facă la fel prin Fiul căci El este Arhitectul creației și cunoscătorul ei Cel mai bun. Fiul lui Dumnezeu Îl cunoștea cel mai bine pe Tatăl și putea să restabilească cunoașterea omului în autenticitatea ei: “Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaște nimeni, decât Fiul și cel căruia va voi Fiul să-i descopere” (Matei 11, 27). El putea reda viața omului pentru că era Viața însăși: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Cine putea vorbi mai bine despre Tatăl decât Fiul Care este unit cu El? “Iar Eu și Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10, 30). Iisus este chipul Tatălui după al cărui chip am fost creați noi oamenii. Ne-a învățat cele dumnezeiești Cel ce a locuit printre noi, dar nu a părăsit niciodată cerurile și comuniunea Sfintei Treimi. Cu adevărat putem spune că Dumnezeu, pogorându-se printre noi și în noi, a unit cerul cu pământul. Distanța spirituală dintre om, lume și Dumnezeu este suprimată în Persoana Mântuitorului Hristos prin întrupare la inițiativa Ziditorului.
Prin întrupare Fiul lui Dumnezeu ia firea umană din Fecioara Maria și și-o face Sieși, restaurând omul după planul lui Dumnezeu. A trăi momentul Betleemului ca eveniment spiritual înseamnă a fi ridicat din nou la înălțimea contemplării față către față a lui Dumnezeu și a unirii cu El după chipul vieții edenice. Magii care l-au găsit în peștera Betleemului au întâlnit în Pruncul Iisus pe Fiul lui Dumnezeu Însuși.
Viața omului credincios este un drum de la întrupare spre înviere; este un drum de la întruparea în viața personală a virtuților dumnezeiești spre învierea spirituală în viața pământească care se va desăvârși la Învierea de obște. Atunci și întruparea își va vedea finalitatea împlinită, adică firea omului unită și lucrând sinergic în chip de negrăit cu harul Duhului Sfânt. Omul începe acest drum în Biserică prin Botez iar prin celelalte Sfinte Taine și prin credință lucrează aproprierea în viața personală a vieții celei noi a lui Hristos. Darul răscumpărării, restaurării și mântuirii noastre în Hristos este un semn al generozității și dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
Dreptmăritori creștini,
Traversăm de mai bine de un an și jumătate o perioadă dificilă de pandemie care ne-a afectat și ne afectează, atât personal, cât și comunitar. La temerile de natură medicală s-au adăugat consecințele rezultate din restricțiile legate posibilitatea de a ne putea regăsi împreună sub ocrotirea lui Dumnezeu în biserici pentru a ne ruga și a ne întări. Singurătatea, teama de celălalt ca potențial vector de contaminare cu posibile efecte severe mai ales pentru cei fragili, a devenit o temă recurentă în discursul public și în întâlnirile noastre. “Să luăm aminte!” spun cuvintele Sfintei Liturghii. Să acordăm atenția necesară, să procedăm cu discernământ, înțelepciune și prudență dar și cu îndrăzneală, nădejde și tărie în credință “căci cu noi este Dumnezeu” (Pavecernița Mare).
Suntem datori cu dragoste și credință față de Dumnezeu pentru că prin ele rămânem în comuniunea cu Dumnezeu și primim darul răscumpărării și mântuirii împlinit în Hristos. Dar suntem datori și cu grija și atenția față de viața și sănătatea trupească personală și a celorlalți. Ele sunt de asemenea daruri ale lui Dumnezeu încredințate nouă și de aceea suntem responsabili pentru ele și datori a căuta îndrumare și sfătuire.
În primul rând, avem nevoie de o reclădire a fraternității și prieteniei noastre. Hristos S-a făcut unul dintre noi. A devenit fratele nostru după umanitate și i-a numit pe apostoli prietenii Săi: “Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc”(Ioan 15, 14). Împlinind poruncile dragostei față de Dumnezeu și față de aproapele refacem țesutul nostru social și uman în duhul lui Dumnezeu. Cuvintele, gesturile, viața noastră în general, progresiv, vor oglindi din ce în ce mai mult statura duhovnicească la care omul este chemat de Dumnezeu adică de a fi chip și asemănare a lui Dumnezeu.
Timpul Nașterii Domnului sau Crăciunului este un timp al generozității și recunoștinței. “Să căutăm deci să fim și noi ca magii! – spune Sf. Ioan Gură de Aur. Să ne eliberăm de obiceiurile cele păgânești, să ne depărtăm mult de ele, ca să vedem pe Hristos; că și magii nu L-ar fi văzut dacă nu s-ar fi depărtat de țara lor.”[3] Să ne desprindem de trecutul nostru neodihnit și neașezat și să urmăm asemeni magilor lumina care vine din ieslea Betleemului bisericilor noastre. Ele Îl primesc pe Pruncul Iisus. “Noi să alergăm la casa Pruncului! – ne îndeamnă mai departe Sf. Ioan Gură de Aur. Să nu ni se potolească dorul chiar dacă împărați, popoare şi tirani ne-ar tăia drumul. Așa, vom depărta din calea noastră toate greutățile.”[4] Să cercetăm Biserica pentru că acolo Îl vom găsi pe Hristos Domnul Cel născut în ieslea săracă.
Dragi creștini,
Anul 2021 ca An omagial al pastorației românilor din afara României și An comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor a fost un timp al meditației asupra trecutului, al înțelegerii și acțiunii în prezent dar și unul al gândurilor despre viitor. Am încercat să fim generoși în inițiativele noastre la nivel eparhial și parohial. Am încercat să înțelegem și să ne inspirăm din dărnicia celor care ne-au precedat și datorită cărora avem multe din bisericile noastre. Toate s-au făcut prin spirit de sacrificiu și hărnicie, muncă și răbdare, îndrăzneală, speranță, credință, smerenie și perseverență.
Să fim generoși cu timpul nostru așa cum Dumnezeu a fost generos cu noi! Să-l oferim celorlalți aflați în nevoi! Să fim generoși dedicându-l deprinderii cunoașterii lui Dumnezeu și practicării milosteniei. A da un sfat bun, a asculta pe cineva întristat, în suferință sau în necaz schimbă calitatea timpului nostru personal în spiritul dragostei și generozității. Să dedicăm timpul copiilor noștri! Să-i învățăm rudimentele primilor pași către Dumnezeu! Să-l dedicăm familiei ca izvor de viață și bogăție umană și speranță! Să-l dedicăm Bisericii prin rugăciunea împreună, prin milostenie, prin ajutorarea în cadrul agapelor frățești care întăresc comuniunea, prin asumarea responsabilității școlilor duminicale care educă pe copii în credință! Să dedicăm din timpul nostru misiunii și vestirii Evangheliei care poate schimba lumea și ne poate aduce mântuirea! Să dedicăm din timpul nostru luptei împotriva răutății, invidiei, ignoranței și izolării așa încât chipul și asemănarea lui Dumnezeu să strălucească din ce în ce mai mult în fiecare dintre noi!
În acest an special dedicat tuturor românilor, doresc să mulțumesc clerului, responsabililor la nivel eparhial și parohial, reprezentanților Organizației doamnelor (AROLA) și celei de tineret (ROYA), coordonatorilor departamentului de educație și școlilor duminicale precum și tuturor credincioșilor pentru efortul depus, pentru dinamism și creativitate, pentru perseverență, dedicație și sens de responsabilitate!
Cu ocazia sărbătorilor Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei, vă doresc ca “harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru. Amin” (Filimon 1, 25).
Nașterea Domnului cu bucurie! An Nou binecuvântat!
Al vostru slujitor, frate și prieten
de tot binele voitor și fierbinte rugător,
† IOAN CASIAN
Saint-Hubert/Montreal 2021
___________
[1] Sf. Atanasie cel Mare. Tratat despre Întruparea Cuvântului. (trad., studiu introductiv și note Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae) Ed. EIBMO: București 2010, p 169-170
[2] Facere 3; 8, 10
[3] Sf. Ioan Gură de Aur. Omilii la Matei (PSB 23). Ed. EIBMBOR: București, 1994, p. 96
[4] Ibidem
