Părintele Cleopa Ilie

 

Parintele Cleopa Ilie este al cincilea copil din cei zece pe care i-a avut familia Alexandru si Ana Ilie. Parintii sai au fost un exemplu viu de traire crestina, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserica si de copii, iar casa lor era ca o biserica, dupa cum povestea Parintele Cleopa Ilie: „Aveam o camera numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Iar la miezul noptii ne sculam, citeam la Psaltire si faceam sute de metanii. Apoi iar ne culcam”.

Parintele Cleopa Ilie este al cincilea copil din cei zece pe care i-a avut familia Alexandru si Ana Ilie. Parintii sai au fost un exemplu viu de traire crestina, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserica si de copii, iar casa lor era ca o biserica, dupa cum povestea Parintele Cleopa Ilie: „Aveam o camera numai cu icoane. Un fel de paraclis. Acolo ne rugam. Iar la miezul noptii ne sculam, citeam la Psaltire si faceam sute de metanii. Apoi iar ne culcam”.

Parintele Cleopa Ilie s-a nascut la 10 aprilie 1912 in comuna Sulita, judetul Botosani, primind din botez numele Constantin. In primele doua luni dupa nastere, pruncul Constantin, viitorul Parinte Cleopa, era tot timpul bolnav. Nestiind ce sa mai faca, mama lui s-a dus cu pruncul la vestitul duhovnic Conon Gavrilescu, de la Schitul Cozancea, care a sfatuit-o sa daruiasca copilul Maicii Domnului. Atunci mama s-a inchinat cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, facand trei metanii, si, cazand in genunchi, a zis plangand: „Maica Domnului, iti daruiesc tie copilul acesta al meu, ca este bolnav si plange mereu. Fa ce stii tu cu el!”

Dupa ce a fost daruit Maicii Domnului, pruncul Constantin s-a facut sanatos si nu a mai fost bolnav de moarte toata viata sa. Iar parintele Conon a zis mamei sale ca acest copil o sa traiasca cel mai mult dintre toti – iar cuvintele sale se vor dovedi adevarate.

Dorind de o viata duhovniceasca mai aleasa,  cei trei fericiti tineri s-au sfatuit sa imbratiseze viata calugareasca. Primul care a plecat la manastire a fost fratele Gheorghe, mai intai la Cozancea, apoi la Sihastria, unde a devenit monahul Gherasim. Apoi i-au urmat si ceilalti doi, Vasile si Constantin, in anul 1929. Pentru a fi inchinoviat la Sihastria, Parintele Cleopa Ilie a trebuit sa astepte trei zile la poarta manastirii, aceasta ispitire canonica fiind randuita de staretul Ioanichie Moroi.

Prima ascultare incredintata la mamastire fratelui Constantin a fost pastorirea oilor. Acolo, in seninul noptilor si in sanul curat al naturii, a invatat el tainele Sfintei Scripturi, a deprins cuvintele Sfintilor Parinti si a practicat o curata viata calugareasca.

In iulie 1937, rasoforul Constantin, luat sub mantie de batranul si blandul schimonah Proclu Popa, a devenit monahul Cleopa, fiind calugarit de egumenul Sihastriei, Protosinghelul Ioanichie Moroi.
Batranul egumen, in varsta de 82 de ani, era foarte bolnav. Nu mai putea sluji Sfanta Liturghie si cu greu spovedea si dadea sfaturi. In aceste conditii Parintele Cleopa Ilie este rugat sa accepte functia de loctiitor de staret. Temandu-se de o asemenea raspundere, Parintele Cleopa Ilie a cerut o luna de ragaz, sa se roage si sa se mai gandeasca. Astfel, trecand o luna de rugaciune si asteptare, avand si binecuvantarea Parintelui Paisie, Parintele Cleopa Ilie a luat conducerea administrativa a obstii.

Noul egumen era foarte pretuit, atat de obstea schitului, cat si de credinciosii refugiati aici, intrucat era foarte evlavios, postea mult, era bland, ii imbarbata pe toti, si indeosebi avea darul cuvantului, prin care calauzea si hranea duhovniceste pe fiecare.

Parintele Cleopa Ilie nu voia sa primeasca hirotonia, caci se temea de aceasta mare raspundere inaintea lui Dumnezeu. Spovedindu-se la duhovnicul sau si primind indemnul de a primi preotia, Parintele Cleopa Ilie nu s-a mai impotrivit hirotoniei si asa, din ascultare, a fost hirotonit ierodiacon in ziua praznuirii Sf. Arhidiacon Stefan, 27 decembrie 1944, iar preot la 23 ianuarie 1945, cand se praznuieste Sf. Sfintit Mc. Clement; nu dupa mult timp a fost numit oficial egumen al Sihastriei.

In acea perioada se simtea nevoia unei reimprospatari duhovnicesti in multe manastiri din Moldova. Si cum adevarata viata calugareasca, in duhul Sfintilor Parinti, in post, rugaciune, dragoste, saracie si ascultare, ce se ducea la Sihastria, si avantul si cresterea sa duhoviceasca, atragea atentia oricui, iar vestea despre vrednicul ei pastor, Parintele Cleopa Ilie, ajunsese departe, Prea Fericitul Patriarh Iustinian a decis ca Sihastria sa ajute si alte manastiri. Astfel, in anul 1949, Parintele Cleopa Ilie este trimis ca staret la Slatina, impreuna cu un grup de 23 de parinti.

Sapte monahi batrani a gasit Parintele Cleopa Ilie la Manastirea Slatina. Foarte curand, slujbele de zi si de noapte au intrat in randuiala, spovedania a devenit saptamanala, s-a infiintat o scoala monahala pentru frati.

In 1952 Manastirea Slatina devenise un adevarat focar duhovnicesc. Parintele Cleopa Ilie avea acum sub supraveghere duhovniceasca opt manastiri, pe langa Manastirile Slatina si Sihastria, cu schiturile lor Rarau si Sihla, se adaugasera Manastirile Putna, Orata, Camarzani, Rasca si Moldovita, in care se introdusese de asemeni randuiala ca la Sihastria.

Datorita persecutiilor din partea autoritatilor hotaraste sa se retraga in padure. In locul retragerii sale, Parintele Cleopa Ilie si-a gasit adapost intr-un bordei in pamant, facut de un padurar credincios, care ii si aducea, cam la o luna de zile, un rucsac de cartofi si ceva paine uscata, pentru a putea supravietui.

In 1954, Patriarhul Iustinian a obtinut aprobare pentru cei doi nevoitori, Arsenie Papacioc si Parintele Cleopa Ilie, ca sa nu mai fie persecutati si sa vina la Patriarhie. Aici au stat cateva luni, si au fost trimisi la mai multe manastiri din jurul capitalei, pentru a spovedi si povatui pe calugari si pe maici. Apoi s-au reintors la manastire, spre bucuria calugarilor si a credinciosilor.

Vazand situatie grea datorita persecutiilor din partea autoritatilor, Parintele Cleopa Ilie, indemnat de Duhul Sfant, s-a retras din nou, pentru a treia oara, in muntii Moldovei, la mult iubita sa liniste.
Pe masura ce treceau anii, toti asteptau reintoarcerea Parintelui Cleopa. Insa el nu venea, gandindu-se ca, daca se va reintoarce, va fi iarasi arestat. Totodata se deprinsese cu linistea si cu neincetata rugaciune, iar mangaierile Duhului Sfant ii odihneau sufletul ziua si noaptea.

In anul 1964, Dumnezeu ne-a binecuvantat tara cu putina libertate; in luna august au fost eliberati toti detinutii politici inchisi de regimul comunist. Parintele Ioanichie Balan a mers in taina la bordeiul Parintelui Cleopa si l-a rugat, in numele intregii obsti si al tuturor credinciosilor, sa revina la manastire.

Dupa o luna de zile, timp in care s-a rugat lui Dumnezeu sa-i arate voia Sa,  Parintele Cleopa Ilie, s-au intors definitiv in Manastirea Sihastria la 29 septembrie 1964.

In toamna anului 1974, Parintele Cleopa Ilie, impreuna cu un grup de parinti din Sihastria si alti pelerini din tara, au mers sa se inchine la Mormantul Domnului si la celelalte Locuri Sfinte.

La Intoarcerea in tara, Parintele Cleopa Ilie a marturisit unor ucenici ca nu s-a simtit implinit pana nu s-a inchinat la Mormantul Domnului si la Sfintele Locuri. Dupa trei ani, in septembrie 1977, Parintele Cleopa Ilie, impreuna cu alti parinti de la Manastirea Sihastria, Parintele staret, Arhim. Victorin Oanele, si Parintii Ioanichie Balan si Vartolomeu Florea, au plecat in pelerinaj la Sf. Munte Athos, „Gradina Maicii Domnului”. Si acest pelerinaj l-a marcat profund pe Parintele Cleopa Ilie, si va povesti multor credinciosi, ce vor veni la chilia sfintiei sale, despre obstea Schitului romanesc Prodromu din Sf. Munte, despre nenumaratele icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului.

Ajuns acasa, la Manastirea Sihastria, cu netarmurita dragoste si jertfelnicie, s-a pus in slujba aproapelui, mangaind, povatuind, indreptand, uneori mustrand si rugandu-se pentru toti cei care veneau la sfintia sa, iubindu-i duhovniceste pe toti si tuturor dorindu-le din tot sufletul mantuire.

Intrucat Parintele Cleopa Ilie era un iscusit autodidact, la indemnul unor ierarhi si teologi a scris mai multe carti: Predici pentru monahi (Urcus spre Inviere), Spovedania arhiereilor,Spovedania calugarilor, Spovedania preotilor, Despre credinta ortodoxa, Predici la praznice Imparatesti, Predici la duminicile de peste an, Valoarea sufletului, Despre vise si vedenii, Minunile lui Dumnezeu din zidiri, Acatistier, Versuri catre Maica Domnului, cat si alte brosuri si convorbiri duhovnicesti de folos sufletesc si de aparare a dreptei credinte.

Multi ani de zile Parintele Cleopa Ilie s-a bucurat de sanatate trupeasca, fiind binecuvantat de Dumnezeu cu un organism rezistent. Dar, dupa implinirea varstei de 70 de ani, se simtea tot mai obosit si suferind. Anii petrecuti in munti, ca si incercarile prin care a trecut in perioada ateista, l-au marcat profund.

In mai 1998, avand dureri mari, a acceptat cu greutate sa mearga la control la Iasi si a stat o saptamana, dar nu a acceptat sa fie internat, zicand: „Ma asteapta fratii mei si ma pregatesc sa merg la ei!”

Toate aceste suferinte l-au tinut pe Parintele Cleopa Ilie treaz, fiind mereu in asteptarea ceasului celui de pe urma, cu gandul la Hristos si cu neincetata rugaciune in inima.

Catre sfarsitul lunii septembrie, intr-un asfintit de soare, Parintele Cleopa Ilie a cerut sa se duca in cimitir sa vada pentru ultima data mormintele fratilor sai, mormantul marelui staret Ioanichie Moroi, mormantul duhovnicului sau, ieroschimonahul Paisie Olaru si mormintele celorlalti parinti si duhovnici mai varstnici decat el. La toate mormintele s-a inchinat sprijinit de ucenici, a sarutat sfintele cruci si a rostit cate o sfanta rugaciune, zicand: „Rugati-va si pentru Cleopa pacatosul, ca iata maine, poimaine, ne intalnim inaintea lui Hristos!”

Dupa marturia ucenicilor, de duminica (29 noiembrie) seara pana luni dimineata, timp de 11 ore, Parintele Cleopa Ilie a fost in rapire duhovniceasca la cele ceresti. In tot acest timp a stat pe scaun, nemiscat si fara a raspunde la intrebarile ucenicilor.

Luni, 30 noiembrie, si marti, 1 decembrie, parintele a stat cu credinciosii si a dat sfaturi ca de obicei. Luni seara insa, in chip neobisnuit, Parintele Cleopa Ilie a inceput sa-si citeasca rugaciunile diminetii, pentru ca, desi nimeni nu stia, el se pregatea de calatoria catre cele ceresti. Marti, desi era foarte obosit, a primit pe toti cei ce au venit la dansul. S-a culcat tarziu, dand semne de mare oboseala. In camera ardeau doar cele trei candele in fata icoanei Sfintei Treimi si una la icoana Maicii Domnului. Miercuri dimineata la ora 2,20, ucenicul sau a auzit ca parintele respira din ce in ce mai rar. Cand s-a apropiat de el, parintele a rasuflat adanc si si-a dat sufletul in mainile lui Hristos. Astfel a plecat la cele ceresti marele nostru duhovnic, arhimandritul Cleopa.

La sfarsitul slujbei de inmormantare, cantarea de biruinta „Hristos a Inviat!” a umplut vazduhul, vestind credinta tuturor ca Parintele Cleopa Ilie a trecut din aceasta viata la viata cea nepieritoare, devenind rugator pentru toti Inaintea tronului Preasfintei Treimi.

Sa nadajduim si noi, pacatosii, ca acolo, in lumina cea neinserata, unde se bucura vesnic impreuna cu cei alesi ai lui Dumnezeu, nu ne va uita la sfintele lui rugaciuni, mijlocind pentru noi ca sa ducem o viata bineplacuta Domnului si sa-L slavim si noi impreuna cu toti alesii Sai in veci. Amin.

https://sihastria.mmb.ro/parintele-cleopa-ilie