+IOAN CASIAN: Îndemn la început de an 2024
+IOAN CASIAN:
Îndemn la început de an 2024
– unitate, varietate și fidelitate în rugăciunea către Dumnezeu –
În rânduiala slujbei de Tedeum pe care o săvârșim la început de an Biserica a rânduit la citirea Apostolului un text din prima Epistola a Sf. Ap. Pavel către Timotei:
“Fiule Timotei, te îndemn, înainte de toate: Faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți care sunt în înalte dregătorii, ca să ducem viață pașnică și liniștită, întru toată cuvioșia și bunăcuviință, că acesta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 1-4).
Sf. Ap. Pavel îndeamnă pe ucenicul său Timotei și prin el pe noi și întreaga Biserică la a reînnoi de fiecare dată la început de an rugăciunea în felurile și cu foloasele ei diferite. De ce aceasta ne putem întreba noi? Pentru că rugăciunea este cea care caracterizează cel mai bine Biserica. Ea manifestă identitatea Bisericii de templu al lui Dumnezeu, de locaș sau comunitate care este în dialog cu Creatorul și trăiește în prezența și din cuvântul Său. Acest dialog manifestă credința noastră în faptul că rugăciunile noastre sunt ascultate de Cel care ne-a creat și ne poartă de grijă.
Dacă rugăciunea în ansamblu ei manifestă unitatea noastră ca ființe create de Dumnezeu, multitudinea felurilor de a ne ruga, de a cere de la Dumnezeu și de a-I vorbi de care pomenește Apostolul arată varietate și multiplicitatea nevoilor noastre. Cererile, rugăciunile și mulțumirile sunt câteva dintre felurile în care ne adresăm lui Dumnezeu vorbindu-I despre bucuriile, nevoile, neputințele, speranțele sau planurile noastre.
Toate acestea însă au ca scop principal de a așeza durabil pacea și buna rânduială în relațiile dintre noi oamenii și în societatea în care trăim în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Rugăciunea creștină așa cum vedem la Marele Apostol al neamurilor este universală cerând har și înțelepciune de la Dumnezeu pentru toți – creștini și necreștini – pentru că împărații sau cei în înalte dregătorii de atunci erau păgâni. Iată cum Sf. Ap. Pavel ne dă exemplu de felul în care trebuie să ne educăm noi înșine mintea și inima și să ne conducem și organiza viața.
Ne rugăm pentru cei cărora le-am încredințat chiar și temporar responsabilitatea conducerii afacerilor noastre pământești cu gândul și speranța că ele vor fi făcute după voia lui Dumnezeu. Viața pașnică și liniștită este scopul acestor rugăciuni pentru a putea mai departe să trăim așa cum se cuvine o viață de credință, cuvioasă, și în bună rânduială căci acest lucru este bine primit înaintea lui Dumnezeu.
În felul acesta dacă viața noastră și societatea în care trăim sunt bine rânduite, ele arată temeinicia credinței noastre și a felului nostru de a trăi, de faptul că am început să cunoaștem adevărul lui Dumnezeu și trăim deja cu speranța mântuirii prin Hristos Iisus Domnul nostru.
Evanghelia de la Matei a aceleiași slujbe ne spune reluând cuvintele Mântuitorului Hristos:
“Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați, și să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4, 18-19)
Așa cum ne spune Hristos nimic din cele ale credinței nu se poate face fără prezența Duhului Sfânt. Programul spiritual și social al credinței noastre asemeni rugăciunii este universal și unitar izvorând din puterea harului lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt dar are multiple valențe și se adresează feluritelor nevoi ale omului și ale societății – nevoia de ajutorare a săracilor, de încurajare, de întărire și vindecare a celor răniți sufletește, de eliberare trupească și cu înțelegerea a celor care sunt robiți în felul acesta, de acompaniere și ridicare a celor îngreuiați din diferite pricini etc. Toate acesta devin astfel semne premergătoare ale prezenței lui Dumnezeu printre noi și a unui timp binecuvântat de El în Duhul Sfânt.
Dacă ne îndreptăm privirea în jurul nostru, spre timpurile în care trăim, observăm că nevoile și necazurile, dificultățile, violența, minciuna, nedreptățile sunt numeroase. Numeroase sunt și inițiativele bune dar credem noi că multe alte lucruri ar putea fi mai bine rânduite cu mai multă atenție și efort, cu mai multă dragoste și înțelegere.
De relativ puțin timp observăm conflicte armate evidente, strategii de asociere care țin cont de acest context, decizii care nu fac altceva decât să urmărească a spori mijloacele prin care respectivele țări sau organizații vor participa la respectivele conflicte. Puțini sunt însă cei care reorientează aceste inițiative sau fonduri pentru sănătate, educație, împotriva sărăciei, pentru dezvoltarea inovației științifice etc. în așa fel încât parte cel puțin din dificultățile pe care le observăm la diferite niveluri să fie atenuate sau chiar rezolvate.
Lucrarea noastră este atât interioară cât și exterioară. Ea arată tocmai felul deosebit, consistent și coerent în care lucrează Dumnezeu. El a creat lumea întru început în mod armonios în cele două dimensiuni – spirituală și materială. Ori noi ca oameni încercăm să ducem o viața spirituală interioară sănătoasă pentru ca tot ceea ce se întâmplă în interiorul și în exteriorul nostru să reflecte rațiunea pe care Dumnezeu a sădit-o în noi la creație și care să crească și să se manifeste în deplinătatea chemării ei.
Să ne rugăm dar să și discernem în deciziile pe care le luăm în așa fel încât pașii pe care îi vom urma atât spiritual interior cât și trupește exterior să reflecte voința lui Dumnezeu. Aceasta este o responsabilitate pe care o avem dacă dorim să fim fideli vocației pe care o avem de a reflecta chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Rugăciunile rostite la începutul anului nu fac altceva decât să ne amintească această vocație a noastră și să ne facă introducă în prezența lui Dumnezeu prin cuvântul rugăciunii dar și prin faptă și acțiune. Ele alcătuiesc firea omului în deplinătatea manifestării ei.
Vă îndemn cu ocazia rostirii rugăciunilor la început de an să repuneți o temeinică temelie de credință cuvântului și faptei personale în așa fel încât să putem deveni reflectări limpezi, clare, neîndoielnice, sigure, pline de hotărâre, dragoste, pace și binecuvântare în vederea continuării drumului nostru spre Împărăția lui Dumnezeu și întâlnirea cu Hristos.
Vă urez tuturor bucurii sfinte, har de la Dumnezeu, spor în lucrarea duhovnicească, dragoste, pace și înțelepciune în drumul pe care îl veți împlini.
Un nou an 2024 plin de înțelepciune și binecuvântare!
† Ioan Casian
Episcopul Ortodox Român al Canadei
